...

Cand ma satur de minciuna, de barfa, de prostie si lipsa de bun simt, ma retrag in coltul meu....coltul meu de suflet.

Acolo imi gasesc soba strabunicei mele.

Ma asez pe scaunul ei cu 3 picioare, imi aprind o tigara, imi iau cana de cafea langa mine si ma uit pe geamul cu vedere la gutui. Clipe frumoase, drame, bucurii si tristeti imi apar in fata pe o bucata de panza ciuruita de molii...Vizionez un film antic, rulat de un aparat de proiectie vechi, in care rolul principal .... il joc eu. Langa mine este si ea...strabunica mea. Cu acelasi sortz gri, pe care i-l dezleg de la spate doar ca sa o fac sa rada.

Filmul incepe ... imi rostea cu vocea ei calda sfaturi, pe care daca le ascult trec "putin" mai usor prin viata.

"Tot ce ai acum, este tot ce aveai nevoie de la viata ! Nici mai mult, nici mai putin ! Bucura-te, nu ravni la mai mult si nici nu incerca sa ajungi mai sus, sau la "mai mult" prin miselii.

Vizionam in continuare filmul...

Ajungem la momentul in care mi-am spart capul, impiedicandu-ma de un furtun.

" Ai vrut tu neaparat in noaptea aia sa-ti iei papusa din iesle. Ia uita-te la mine...Mda, aici ti-e semnul ! "

Filmul merge in continuare. Ma uit atenta cum stateam eu atunci sa-i ascult cantecul cu Iisus, in timp ce ea torcea lana cu fusul, iar pe mine ma punea sa scarman lana.

" Stii Mama Maritza? Nu-mi placea sa scarman lana, dar o faceam doar ca sa ascult cantecul cu Iisus ! Nu-l mai stiu...Imi aduc aminte doar primele doua versuri. Mi-l poti canta acum? "

Nu-mi raspunde, si lucrul asta ma necajeste.

In tacere vizionam filmul impreuna...

" Cum au trecut anii...hiu hiu hiu...." ( era o interjectie pe care o folosea des cand isi exprima amarul sau surprinderea)

Ochii i s-au umplut de lacrimi cand se vazu' in curte, vara la umbra, pe scaunelul verde.

" Aici iti ascultam tie primu' cantec...la casetofon."

...zambesc putin rusinata si-i zic : " Eh Mama Maritza, era CD si ascultai la combina."

" Da cum i-o zice...cedeu, sideu...Frumos mai canti."

" Mama Maritza...Mi-am amintit...de mult vroiam sa te intreb. La un spectacol, m-ai luat in brate cumva? Ca am simtit ....."

Nu se uita spre mine...nu-mi spunea nimic, din nou.

Se priveste cum isi inchidea incet ochii obositi de ani si ganduri. Nu schita niciun gest, pe cand eu plangeam. Asteptam un cuvant, o privire...dar nimic.

Nu-mi placea acel capitol din film in care ea coboara incet in pamantul umed si rece...Si totusi ea era senina : privea imaginile...si atat.

Nici urletele de durere ale mele, ale lui Georgiana, mama, Flori sau Mami...parca nu o surprindeau...Pamantul cadea peste ea...si tot nimic.

" Imi e dor de tine ! As vrea sa te vad mai des..."

Ma intorc...nu mai e nimeni...Aparatul de proiectie se opri...si filmul s-a incurcat in propria-i banda....

Nicio imbratisare...niciun sarut pe ochiul drept...ca odinioara...

Soba s-a racit...cafeaua s-a terminat si tigari nu mai am...